Dacă n-ai ulei în lampă,
La ce bun să fii fitil?
La ce bun mai ții un leagăn
Fie el și din mesteacăn,
Dacă n-ai în el copil
Chiar de-i luna lui april?

La ce bun mai ții o coajă
Fără miez – și ce folos
Că-ți mai spui creștin, sărmane,
Când tu ești condus de toane...
Când ești fără de Hristos,
Nu ești sfeșnic luminos.

Dumnezeu te prețuiește
Cât și tu Îl prețuiești.
El atât timp e cu tine
Cât te silești a face bine,
Cât și tu cu El trăiești
Și în harul Său tu crești.

În măsura-n care viața
Îți va sta-n lumina Sa,
Va fi și-n tine lumină,
Dacă te ferești de vină,
Și-altora vei lumina,
Trăind după voia Sa.

Ce nenorocit e-n viață
Omul fără Dumnezeu!
Care, neavând credință
Netrăind în umilință,
Totuși predică mereu
Spre osânda sufletului său.

Fericit e-acela care,
Ce vorbește împlinește.
El prin binecuvântare
Are parte de îndurare.
El deloc nu se mândrește,
Dar mereu se pocăiește.
Amin.
(Duminică, 5 iulie 2020)